Spitalul municipal

Cartea de azi este Spitalul municipal (roman) de Barbara Harrison

  – Totul s-a terminat acum. L-am scos la timp. Nu mai e nici un pericol, doamnă Murtagh. Ochii verzi ai lui Ted erau întunecaţi. Ştia că odată rostit cuvântul cancer, nu mai era chip să convingi un bolnav că va trăi. Îi luă mâna cu blândeţe. Doamna Murtagh o să fie bine.

- O să mor, zise ea şi lacrimi mari i se prelinseră pe obraji.

- N-o să muriţi. De aceea v-am operat. Acum sunteţi sănătoasă şi o să fiţi mereu sănătoasă. Aţi avut tumora aceea şi noi am scos-o, nu mai este acolo.

- O, Dumnezeule din ceruri, gemu ea.

Ted îşi adună puterile şi hotărî ca în această clipă să devină Nick; ştia ce ar face Nick, mai întâi de toate ar fi ferm, apoi ar încerca să liniştească bolnava cu vorbe prietenoase. Ted se aplecă asupra doamnei Murtagh şi îi ţinu capul aşa încât ea să-l poată privi.

- Ascultaţi-mă, n-o să muriţi, pentru că am extirpat cancerul. Nu există nici un motiv să credeţi că o să se întindă mai departe. Absolut deloc. Eu nu vă mint. De ce aş face-o? Aţi avut un cancer nenorocit, dar acum nu-l mai aveţi. Am operat chiar unde trebuia, eu vi l-am scos. Sunt medicul dumneavoastră şi pot să vă asigur că o să trăiţi încă mulţi ani de aici înainte. Vocea lui deveni mai blândă. Aveţi un noroc irlandez, doamnă Murtagh.

- Johny … va avea o nevastă pocită, zise ea mai liniştită.